Controlul calității condensatorului

Zona de producere a oxigenului trebuie să fie situată în direcția vântului pe tot parcursul anului, la cel puțin 300 m distanță de stația de producere a acetilenei, departe de sursele de gaze nocive și să întărească controlul calității aerului brut. Odată ce poluarea este severă, trebuie luate măsurile corespunzătoare.
Principalii factori de acumulare sunt următorii:
o. Utilizați pe deplin rolul absorbantului de oxigen lichid de aer lichid în îndepărtarea hidrocarburilor, cum ar fi acetilena, înlocuiți cu strictețe adsorbantul la program și controlați temperatura de regenerare a încălzirii pentru a îmbunătăți eficiența adsorbției.
b. Descărcați 1% din oxigen lichid din produs din sistemul principal de răcire pentru a elimina hidrocarburile.
c. Încălziți regulat sistemul de separare a aerului pentru a îndepărta dioxidul de carbon rezidual și impuritățile de hidrocarburi acumulate în schimbătorul de căldură și turnul de distilare.
d. Pompa de oxigen lichid este în funcțiune de mult timp și folosește adsorbția prin sită moleculară. Efectul de adsorbție al protoxidului de azot nu este bun, astfel încât un strat de sită moleculară 5A poate fi adăugat la adsorbantul sită moleculară.
Această activitate ar trebui să fie normalizată, instituționalizată și efectuată în mod regulat. Dacă mediul se deteriorează, trebuie luate în orice moment măsuri eficiente pentru a controla substanțele nocive în intervalul standard, cu acetilena la 0,5, metanul la 120, carbonul total la 155, dioxidul de carbon la 4 și protoxidul de azot la 100 (ordinul mărimii 10-6).
Nivelul ridicat de lichid și raportul ridicat de circulație fac dificilă acumularea și concentrarea dioxidului de carbon și a compușilor de hidrocarburi. Uzina de gaz și oțel din Wuhan adoptă o funcționare cu imersie completă, care a fost operată în siguranță de mulți ani. Toți parametrii procesului sunt la fel ca înainte de imersare și există încă suficient spațiu de separare. Zona de schimb de căldură îndeplinește, de asemenea, cerințele și nu există niciun fenomen de antrenare a gazului-lichidelor în oxigenul extras. Prin urmare, operațiunea principală de imersie completă la rece este benefică și inofensivă.
Parcarea temporară și repornirea implică inevitabil o anumită perioadă de funcționare cu nivel scăzut de lichid, ceea ce poate duce la concentrarea locală de hidrocarburi. În același timp, la repornire, este posibil ca schimbătorul de căldură cu plăci să nu funcționeze normal pentru o perioadă de timp, rezultând un efect slab de auto-curățare și blocarea dioxidului de carbon. În plus, impactul fluxului de aer poate provoca explozii ușoare în sistemul principal de răcire. Prin urmare, numărul de parcări temporare ar trebui redus la minimum în cea mai mare măsură posibilă sau trebuie evitată descărcarea completă a lichidului. Sistemul principal de răcire ar trebui să fie încălzit separat și, dacă condițiile permit, ar trebui să fie complet încălzit.